Ce e mai rău?...

O glumă proastă?...sau o glumă proastă cu care se insistă?
Se pare că unele persoane...cred că dacă se coboară (am spus coboară, pentru că eu cred că nivelul intelectual al lor este mai ridicat) la nivelul celor care privesc cu înfrigurare show-uri de televiziune de genul:
Un Show Păcătos, Plasa de stele și altele de nivel intelectual sub nivelul creșei;
sunt interesante și atrag ”aplauzele” celorlalți.

Astfel, am luat decizia ca de acum încolo să moderez toate comentariile - nu vor apărea pe blog, înainte de a primi acceptul.

Țara din povești...

Pentru cei care nu au recunoscut interpretul/interpreții - Hara. Jos pălăria...

Nu te grăbi

Nu te grăbi

Nu te grăbi, străine, la Răsărit

Pământul se învârte, iar speranța...

Nu se poate să fi pierit,

Chiar de spuneai că-i singura șansă a ta

Singur, tu o poți învia,

Îți va deschide poarta

Chiar credința-n forța ta

Nu ai de ce te speria

Întoarce-ți privirea spre Apus

Și nu gândi la cele ce s-au dus

Zâmbește la ceea ce poate fi

Și...într-un suflet va veni

Și clipa când vei fi socotit

Că o nouă șansă e deja aici

Acum, tu altuia să-i zici

"Nu te grăbi, străine, la Răsărit"

Îmi rezerv drepturile de autor asupra textului de mai sus.

Dacă e weekend...

Vă ofer o mostră din noul album al formației mele preferate: Blue October

Pasiune

Azi, ascultam, ca de obicei, la radio Guerilla emisiunea lui Liviu Mihaiu - subiectul emisiunii, de azi, ”Pasiunea”. M-am grăbit, să scriu, și eu, pe pagina de Facebook a lui Liviu, care este pasiunea mea....și...am început...”Pasiunea mea este....” - nu am știut ce să scriu...aș fi putut cu ușurință să înșiruiesc o listă de hobby-uri (în general sporturi) dar...nu știu dacă se ridică la rang de pasiune.
Chiar nu am știut ce să scriu...și...am renunțat la ideea de a-mi face ”publice” pasiunile...
Acum, am realizat că pun pasiune în tot ceea ce fac (poate de aceea sunt coleric câteodată) și, nu în ultimul rând, iubesc cu pasiune - soția, familia și prietenii adevărați.
Voi? voi, ce pasiuni (fie ele și ascunse) aveți?

Let's do it, Romania!

Pe 24 septembrie, în România, se va face ”curățenie generală”.
Pentru asta, echipa ”Let's do it, Romania!” are nevoie de ajutorul fiecăruia dintre noi...
Dacă vreți să ajutați și să faceți parte din echipele ce mai dau o ”gură de oxigen” naturii...dați click aici.

Rock-A-Bye Baby

Ce bine că ești...

Ce bine că eşti 

Nichita Stănescu


E o întâmplare a fiinţei mele

şi atunci fericirea dinlăuntrul meu

e mai puternică decât mine, decât oasele mele,

pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu.

Francezii...

ne-au luat peste picior din nou...cum ar spune, chiar ei: ”Oh,la,la,la,la”...
Și? dacă ne-au luat peste picior? ne-au spus în fel și chip...”păduchioși, cerșetori și nespălați”...
Inițial, m-am supărat, cum mă pot numi pe mine, pe românul Daniel Roșca un nespălat sau cerșetor? Apoi, după un timp am realizat că ei nu au numit o persoană anume, ci...un grup...un grup pe care ei îl văd zilnic...și de ce să nu le dăm dreptate?

Când ați fost ultima dată cu autobuzul în România? o să-i simțiți, chiar dacă nu-i vedeți, pe cei ce fac economie la apă. Sau poate circulați cu mașina...ce observați la fiecare semafor? nu cumva numai...persoane care vor să spele parbrize? o să spuneți că aștia nu cerșesc...ei muncesc ceva....refuzați să vă spele parbrizul...o să ceară un ban..așa...că a zăbovit pe la geamul vostru...
Pentru păduchioși...nu am nici o explicație :), aici putem să ne supărăm...dar putem cu adevărat să spunem că ai noștrii nu au păduchi?
Noi ne putem bucura, am obținut un sondaj de opinie despre cum suntem văzuți într-o țară din Vestul Europei (o Europă civilizată)...și toate astea fără să cheltuim vreun ban...
Ce ne rămâne de făcut? să dovedim tuturor...că cei care au ”defilat” prin Europa, au furat, au jefuit...au violat...nu sunt din același aluat cu întreg poporul român...noi trebuie să arătăm lumii întregi că suntem neam cu Decebal și Traian (uite Marcel Pavel, că nu fac nici o aluzie politică) două personalități ale lumii care nu s-au făcut de rușine...
Avem elite, avem oameni muncitori...trebuie doar să învățăm să îi prețuim, să îi ajutăm și să ne folosim de ei pentru a putea progresa...altfel suntem sortiți pieirii...și nimeni, repet nimeni nu va ști/nu va voi a ști că am fost și noi pe aici...
Fiecare individ, să-și caute locul în societate și să încerce să-l ”ocupe” cât mai bine...
Gândiți-vă la asta...

Ceva liniștitor?...

Prima zi de școală...

An de an, în a doua săptămână din Septembrie, vedem, în fața școlilor, copiii care se întorc în clase sau pe cei mici, ”pe pici” cu câte un buchet de flori mai mare ca ei :).
Unii au emoții, alții se bucură să-și revadă colegii...alții înjură că ”trebuie” să fie la ore - asta e.
Dar, s-a gândit cineva? ce e în mintea unui dascăl?
Am avut norocul să-mi revăd învățătoarea, cea care m-a primit în clasa I (acum 20 și ceva de ani - clasa 1G de la școala generală nr.11 din Craiova); și...am discutat despre elevii ce au fost, cei care au să vină...am observat aceeași plăcere în a discuta despre copii...s-au schimbat multe în modul de ”abordare” al elevilor și al părinților (căci unii au nevoie să înțeleagă unele lucruri de bun simț) dar nu și plăcerea de a merge în fiecare an în fața copiilor.
Cu siguranță, vom vedea în această seară, la știrile PROTV: s-au vândut X flori, Y caiete și uniforme etc.
Înainte de toate, școala este pentru oameni și pentru a forma oameni...nu un motiv pentru o statistică în plus...

Pentru prietenii adevărați...

care vor să facă o surpriză...la nunta prietenilor...

Enjoy...și urmăriți până la capăt:

Would you take the chance?

Un mare...fâsss....

sursa foto: www.webphoto.ro

Întotdeauna, am așteptat ”lovitura de geniu” din partea celor ce au dovedit de-a lungul timpului că nu au acel ”je ne sais quois”. Ne încăpățânăm să credem cu tărie că nimeni nu-i ca noi...noi suntem buricul pământului și restul se învârte în jurul nostru.
Așa suntem noi românii...ne facem iluzii că printr-o mișcare de ”geniu” a unuia dintre noi, sau poate chiar a propriei persoane, dăm lovitura...dar se pare că întârziem lovitura...
Am văzut aseară înainte de începerea meciului, ”suporterii” care dădeau fel și fel de pronosticuri, cu scoruri de neprezentare a echipei adverse...probabil de vină era euforia că, în sfârșit, avem un stadion cum ar fi trebuit să avem pe vremea lui Hagi și ai lui; sau poate forma mai slabă prin care trece echipa Franței...dar să nu uităm că Franța poate alinia în orice moment 2 reprezentative care să ne scoată fotbalul din cap.
Suntem în urna a IV - a dintr-un singur motiv, valoarea.
În schimb, avem un stadion frumos...care vazut de ”sus”, luminat...arată superb...dar dacă ne uităm la gazon...parcă ar fi venit Paștele și toți cei 55 000 de spectatori au luat câte o brazdă să o pună în fața ușii.
Dacă aș fi în locul lui Oprescu...i-aș pune pe ”responsabili” să mănânce gazonul care a mai rămas...și să pună altul...de valoarea banilor investiți...nu unul luat în cutie...din hypermarket...
Până atunci...se pare că avem un nou imn...;)

Azi i-am fi spus "La Multi Ani, Freddy!!!"

Un simplu click pe www.google.com și puteți vedea omagiul adus de GOOGLE lui Freddy Mercury...
Pentru a vă destinde un pic....

Un zâmbet pentru fiecare...

Mulțumiri nepotului meu, Andrei ;)